Valorificarea din punct de vedere muzeal a arhitecturii populare bucovinene a debutat cu demersurile Muzeului Județean Suceava pentru amenajarea in situ în anul 1970 a casei muzeu din Solca, importantă atât prin vechime (a doua jumătate a sec. XVII) cât și prin valoarea arhitecturală.
Demersurile pentru punerea în valoare a moștenirii arhitecturale adăpostită de lumea satului tradițional bucovinean au continuat pe tot parcursul deceniului 8 al secolului trecut. Prin Adresa din 15 iunie 1974 trimisă Consiliului Culturii și Educației Socialiste București, Comitetul Județean Suceava solicita aprobare pentru amenajarea în municipiul reședință de județ a unei expoziții permanente de tipul Muzeul Satului. Planului expozițional al muzeului i se adăuga și un caracter lucrativ-productiv, obiectivele de arhitectură populară ce urmau a fi transferate în viitorul muzeu al satului fiind văzute ca unități productive din domeniul meșteșugurilor tradiționale, a artei populare și a obiceiurilor și tradițiilor bucovinene.
În anul 1976, Comisia de sistematizare a județului Suceava pune la dispoziția Muzeului Județean Suceava o suprafață de 1,7 ha în apropierea Cetății de Scaun pentru ceea ce se dorea a fi „Satul Meșteșugurilor Bucovinene”, din cele 11 obiective de arhitectură populară achiziționate în acest scop și transferate la Suceava fiind reconstruite până în acel moment 3 case.
Dificultățile economice din anii 80 au împiedicat finalizarea lucrărilor la Muzeul Satului Bucovinean demersurile fiind reluate după 1990. Prin H.G. nr. 1189/15.10.1995 Secția de Etnografie a Muzeului Național al Bucovinei se constituie în Muzeul Etnografic al Bucovinei în subordinea căruia va funcționa și Muzeul Satului Bucovinean, al cărui studiu de fezabilitate a fost definitivat în același an. Din acest moment, colectivul de etnografi ai muzeului și-a intensificat demersurile având ca obiect identificarea, achiziționarea, transferul și reconstrucția celor mai valoroase obiective de arhitectură populară din județul Suceava.
S-a avut în vedere reprezentarea tuturor subzonelor etnografice ale județului Suceava, atât cele ce fac parte din Bucovina istorică cât și subzona etnografică Fălticeni, odinioară parte a județului Baia. Au fost avuți în vedere factori precum diversitatea etnică a provinciei prin amplasarea în muzeu a unei gospodării de huțuli, varietatea complexă a locuințelor și anexelor gospodărești sau multitudinea de materiale și tehnici de construcție.
Astăzi zestrea patrimonială a Muzeului Satului Bucovinean cuprinde 33 obiective de arhitectură populară în perimetrul deschise spre vizitare și alte 20 obiective reconstruite în sectorul aflat în curs de amenajare. Imaginea de ansamblu a muzeului reflectă organizarea și activitatea complexă a unei comunități rurale imaginată ca o sinteză a satului bucovinean. În vatra satului se regăsesc biserica cu clopotniță transferate din satul Vama, școala Securiceni și crâșma lui Moș Iordache. Gospodăriile și locuințele solitare se succed de-a lungul ulițelor la umbra vegetației spontane sau a pomilor fructiferi specifici zonei. Instalațiile de tehnică populară cu acționare hidraulică acoperă domenii ca morăritul, scărmănatul lânii și piuăritul dar nu lipsesc nici atelierele precum fierăria, oloinița sau atelierul de olar din renumitul centru ceramic Marginea.
Organizarea interioarelor constituie o expoziție etnografică aparte care a respectat particularitățile zonale ale obiectivelor de arhitectură populară. Cuptoarele și sobele se regăsesc într-o bogată varietate întregind aspectul de autenticitate alături de mobilierul tradițional, de textilele de interior, de piesele de port popular sau de varietatea de obiecte de uz casnic și gospodăresc ce sugerează universul vieții tradiționale bucovinene.
Anexele gospodărești se regăsesc într-o mare varietate de tipuri reflectând atât arhetipurile constructive cât și ocupațiile specifice zonelor de proveniență diferind prin numărul acareturilor și prin volumetrie.
O idee inedită în peisajul muzeal românesc o constituie reprezentarea vieții spirituale a țăranului prin marcarea riturilor de trecere din viața biologică și cea socială din comunitățile tradiționale. În casa Straja a fost reconstituit ritualul de botez iar în casa Cacica este marcat ceremonialul de înmormântare, cele două praguri din ciclul vieții iar casa aparținând de gospodăria Câmpulung Moldovenesc este scena de desfășurare a festivității nunții din arealul montan al Bucovinei.
Dincolo de funcția de conservare, restaurare și valorificare a patrimoniului cultural etnografic din această parte a țării, Muzeul Satului Bucovinean găzduiește pe scena în aer liber numeroase spectacole folclorice și este locul de desfășurare a târgului meșterilor populari organizat an de an de peste 3 decenii prin care sunt promovate tradițiile și creațiile populare autentice. O prezență comună o reprezintă taberele de creație pentru elevi din timpul verii sau slujbele religioase și oficierile de căsătorii la biserica Vama, muzeul devenind astfel un centru polarizator pentru viața culturală a municipiului Suceava și nu numai.
