Muzeul Județean Ialomița a fost înființat în ianuarie 1968, când prin reorganizarea administrativă a teritoriului țării noastre, județul Ialomița a reapărut pe harta României cu reședința la Slobozia. La acea vreme sediul muzeului se afla la Călărași. În decembrie 1971, s-a deschis a doua secție, la Slobozia, cu profil de etnografie. În primii ani, în noua secție au fost organizate diverse expoziții de etnografie care ilustrau aspecte ale vieții rurale din Câmpia Bărăganului.
Ca urmare a unei noi organizări administrative a teritoriului României, în anul 1981, din județul Ialomița s-a desprins județul Călărași. Astfel, secția de etnografie de la Slobozia a devenit Muzeul Județean Ialomița. Colecția muzeului însumează un număr de circa 30.000 de obiecte, organizată tematic pe următoarele colecții: arheologie, istorie, etnografie, artă , colecția „Nicolae și Zamfira Tuzlaru“ (intrată prin donație în patrimoniul muzeului în anul 2001). La 1 Decembrie 2003, a fost inaugurată expoziția de bază cu tema „Evoluția comunităților umane în bazinul Ialomiței. Omul și Râul“. Expoziția valorifica patrimoniul arheologic, numismatic, istoric și de artă adunat cu multe strădanii de specialiștii muzeului.
În aprilie 2023, sediul Muzeului Județean Ialomița a intrat într-un amplu proces de reabilitare energetică, susținut din fonduri europene. Lucrările s-au finalizat în august 2024, iar în noiembrie același an, muzeul a fost redeschis publicului cu o nouă expoziție de bază, sub genericul „Tezaure Ialomițene”, care cuprinde obiecte ce provin din domenii diferite de exprimare a eposului uman: arheologie, pictură, sculptură, țesături, broderii, obiecte din metale prețioase sau ceramică.
Muzeul Județean Ialomița are sediul central în municipiul-reședință de județ Slobozia, B-dul Matei Basarab, nr. 30, iar în teritoriu funcționează cu următoarele secții:
Această secție a Muzeului Județean Ialomița a fost inaugurată în anul 1996 și se află în localitatea Maia, situată în nord-vestul județului Ialomița, la 100 km de Slobozia, 30 km de Urziceni și 50 km de București. În cadrul muzeului, se poate admira o colecție unică de mare valoare artistică, compusă din icoane pe lemn, sticlă, metal, carte religioasă, carte de cult, veșminte preoțești, vase de cult din secolul al XVIII-lea și din prima jumătate a secolului al XX-lea. O parte dintre aceste obiecte au aparținut familiei întâiului prim–ministru al României, Barbu Catargiu, și poartă inscripția „1862 iunie 8”, semn de comemorare a tristei zi în care acesta a fost ucis. Într-un sicriu miniatural din sticlă se păstrează de asemenea, îmbrăcămintea lui Barbu Catargiu din ziua asasinatului.
A fost inaugurată ca secție a Muzeului Județean Ialomița la 29 octombrie 2009. Dezvoltarea acesteia se înscrie într-un proiect mai amplu care face parte din Strategia de Dezvoltare a Consiliului Județean Ialomița, Muzeului Județean Ialomița și Institutului Național al Patrimoniului, pentru punerea în valoare a sitului arheologic național-prioritar Orașul de Floci, locul de naștere al voievodului Mihai Viteazul. Construită pe ruinele târgului medieval Orașul de Floci, baza urmărește un scop amplu. Pe de o parte, cercetarea arheologică sistematică și punerea în valoare a vestigiilor orașului dispărut, a cărui vatră se află amplasată pe ambele părți ale DN 2A Slobozia–Constanța, la 8 km vest de comuna Giurgeni. Pe de alta, introducerea în circuitul turistic a unui loc încărcat de istorie. Baza de Cercetare și Expunere Muzeală Orașul de Floci este compusă din construcția propriu-zisă și parcul arheologic din jurul acesteia, cu o suprafață de aproximativ 7 hectare și care cuprinde vestigiile restaurate ale mai multor monumente medievale.
Situată în Balta Ialomiței la cca 2,5 km nord-est de localitatea Bordușani, județul Ialomița, baza este compusă din șantierul arheologic propriu-zis, spații de lucru, cazare și masă pentru colectivul de specialiști și studenții aflați în stagii de practică arheologică, dar și din spații de depozitare a materialelor rezultate în urma cercetării arheologice pluridisciplinare, începute sistematic încă din anul 1986.
Construit în anul 1898, de o echipă de meșteri italieni, Conacul Bolomey, situat în comuna Cosâmbești, la cinci kilometri de municipiul Slobozia, este una dintre cele mai impozante reședințe boierești din Câmpia Bărăganului și un important reper arhitectural din județul Ialomița. În 1932 a intrat în posesia lui Constantin Bolomey, boier cu studii în Elveția, care îl transformă într-un punct de atracție pentru protipendada timpului. Regimul comunist i-a conferit o exploatare care l-a degradat rapid, funcționând ca depozit de legume sau crescătorie de pui, iar după anul 1990, această stare s-a accentuat.
Consiliul Judeţean Ialomiţa a dat undă verde, pe 15 martie 2021, începerii lucrărilor de reabilitare, cu fonduri europene. Conacul Bolomey a fost deschis publicului în vara anului 2025 și găzduiește expoziții de artă, precum și evenimente culturale, istorice sau științifice.
