Muzeul din Cernat și-a primit numele după fondatorul său, pedagogul HASZMANN Pál. Muzeul a fost amenajat în Cernatul de Jos, în conacul lui DAMOKOS Gyula, precum și în parcul și grădina care îl înconjoară. În anul 1949, conacul a fost naționalizat. Între anii 1950–1970, acesta își trăia ultimele clipe, fiind neglijat și aflat într-o stare degradată și părăsită. Din fericire, liderii locali și autoritățile de stat au decis să îl transforme într-o instituție culturală, un muzeu.
Conacul a fost construit între secolele XVII–XIX, primindu-și înfățișarea neoclasicistă în 1831.
Terenul de peste două hectare și conacul cu numeroase încăperi ofereau o oportunitate unică pentru înființarea unui muzeu etnografic în aer liber. Instituția și-a deschis porțile publicului la 25 februarie 1973.
Pedagogul HASZMANN Pál (1902–1977) și soția sa, CSEH Ida (1909–2003), au oferit colecția lor privată comunității, cu scopul înființării muzeului. Visul lor de mai multe decenii, acela de a întemeia un muzeu, s-a împlinit datorită susținătorilor și numeroșilor oameni entuziaști. Munca lor este continuată astăzi de urmașii lor. Muzeul este filială a Muzeului Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe.
Caracterul de muzeu etnografic în aer liber îi este conferit de casele și porțile secuiești, de moara de apă și de alte clădiri tipice arhitecturii populare secuiești, toate mutate în grădina Muzeului „Haszmann Pál”. Casele secuiești sunt construite din lemn, având acoperișuri în două ape, acoperite cu șindrilă.
Prezentarea trecutului apiculturii din regiune reprezintă, în sine, o colecție valoroasă și o atracție interesantă a muzeului în aer liber.
Vestigiile patrimoniului construit, stâlpii funerari din lemn sculptat, crucile și pietrele funerare, reflectă imaginea originală a cimitirelor secuiești din regiune. Expoziția permanentă prezintă istoria culturală a zonei și a comunei. Viața și activitatea personalităților marcante din Cernat constituie, de asemenea, o parte semnificativă și instructivă a colecției. În curtea muzeului sunt expuse busturile lui BOD Péter și VÉGH Antal, renumiți fii ai Cernatului.
Una dintre cele mai valoroase colecții ale muzeului etnografic în aer liber este expoziția de mașini și unelte agricole vechi, menită să prezinte trecutul și vestigiile materiale și spirituale ale gospodăritului tradițional. Colecția cuprinde mașini cu aburi, garnituri de treierat, tractoare, utilaje motrice, mașini pentru cultivarea pământului, precum și numeroase unelte agricole unice, de epocă.
În pivnița boltită a conacului Damokos, care datează din Evul Mediu târziu, a fost amenajată expoziția dedicată artei maghiare a fontei, așa-numitul „muzeu de sobe”. Aceasta include nu doar sobe de fontă, ci și obiecte decorative – adevărate „minuni din fontă” -, precum și alte obiecte de uz casnic, legate de religie și de cultura funerară. Cele mai vechi piese datează din secolele XVII–XVIII, iar majoritatea provin din secolul al XIX-lea, din epoca de aur a fontei, din cele mai renumite turnătorii transilvănene.
Expoziția de istoria tehnicii și a radioreceptoarelor este, de asemenea, o colecție valoroasă a muzeului. Printre aparatele cele mai vechi se numără radiourile cu detector cu galenă, dotate cu căști. Printre numeroasele receptoare pot fi admirate și aparate de înregistrare și redare a sunetului, telefoane, gramofoane și patefoane de epocă, datând din anii 1920–1930 și până în zilele noastre. S-a reușit punerea în funcțiune a peste optzeci la sută dintre aceste aparate, care, spre bucuria vizitatorilor, pot fi ascultate.
În spațiul fizic și spiritual al muzeului funcționează și Universitatea Populară din Cernat, care, pe tot parcursul anului, primește sute de tineri dornici să cunoască și să învețe meșteșugurile tradiționale: sculptatul în lemn, pictatul mobilei, pâslăritul, dulgheritul, tâmplăria, arta fierăritului, construirea și sculptarea porților secuiești ș.a.
