Muzeul Etnografic Reghin

Expoziția SACRU ȘI PROFAN face referire la cele două modalități de existență, sacră și profană, a omului tradițional pentru care viața reală se întemeiază ca o taină și presupune participare la sacru.

În prima sală sunt expuse obiecte precum (troița, icoana etc)  care redau o secvență a sărbătorii Pascale,  parte a riturilor Întrupării, ce aduc în atenție simbolismul Arborele vieții, care reprezintă universul viu, în permanentă regenerare, în care se găsește un centru al lumii,  stâlpul  lumii, care  face legătura între cer și pământ.

1. Pictura Iisus cu vița, realizată de Mărginean Petru dupa o icoană, Iisus Euharistic, este o reprezentare a cuvintelor Domnului consemnate de Sf Ioan în Evanghelie – „eu sunt vița cea adevărată, eu sunt vița, voi sunteți mladițele”.
2. Troița cu crucea lui Iisus provine din Hodac , de la începutul sec XX.
În inconografia creștină, crucea este reprezentată ca un  pom  al vietii, Troița reprezintă Crucea care tămăduiește, pt că a fost realizată dintr-un lemn care provine  din arborele vieții.
3. Casa încadrată de o poartă tradițională – casa, ca și satul, reprezintă un centru al lumii.
4. Icoana Adam si Eva

In mijlocul raiului se află Pomul vieții și Pomul cunoașterii binelui și răului. Domnul îi interzice lui Adam să guste din roadele acestuia căci în ziua în care va gusta va muri.

O interpretare a acestei imagini este aceea că șarpele apără Pomul vietii, orice centru este apărat de dragon/șarpe,  merele de aur  în grădina Hesperidelor sunt păzite, iarba nemuririi pe care o caută Ghilgameș  pe fundul oceanului.

Sala 2 – Nunta ca rit de trecere

Nunta mijlocește o trecere dinspre profan spre sacru, care vizează maturizarea.

Atât la nivelul timpului calendaristic, trecerea de la un an la altul sau de la un anotimp la altul, cât și la nivelul timpului individual, al vieții omului, pe durata căruia au loc mai multe treceri (nașterea, căsătoria, moartea),  tranzițiile erau marcate prin ceremonii, care reprezintă un model ce se repetă.

Semnificația nunții e aceea a realizării unei uniuni sacre, ceremonia nunții este redată prin simboluri vegetale, care arată că, cuplul nupțial se întemeiază conform modelului divin.

Obiectele prezintă același simbolism al arborelui – Pomul vieții,  în cultura românească, este bradul, care apare la naștere, căsătorie și înmormântare. La nuntă, este un substitut al divinității masculine (iar cununa, colacul, al divinității feminine)

1. Pictura Arborele/Pomul vieții este realizată după un ornament de pe un cojoc din muzeu, de artistul Mărginean Petru. Motivul cuplului primordial este reprezentat în toate civilizațiile lumii, la populațiile agricole, nunta dintre cer si pământ, înțeleasă în chip de fecunditate, pământul este mama noastră, cerul este tatăl.  Fertilitatea este precedată de  o uniune sacră.
2. obiecte – carul cu zestre, lada de zestre – redau o secvență din ceremonialul nunții.

În sălile laterale, o Expoziție de icoane din lemn și sticlă, care reprezintă  sfinți și scene din viața lui Iisus și a Maicii Domnului și  un registru cu  Sfinții  Apostoli din iconostas, din sec 18.

Expoziția de ceramică, cu obiecte care provin din vechi centre de olărit – ceramica de Deda, Turda, Bistrița, dar si câteva vase de ceramică contemporană – care provin din Horezu, Marginea, Corund.

Pâinea, ca prag al sărbătorii,completează expoziția. Pâinea are un simbolism complex,  face legătura între lumea de aici și cea de dincolo, cu semnificație de ofrandă, de dar și de a prevesti un viitor bun, este prezentă la toate sărbătorile și în obiceiurile de înnoire a timpului.

Expoziția  Sacru și profan, este un demers meditativ, exploratoriu, în încercarea de a surprinde relația  dintre aceste două lumi, ce coexistă simultan și se întrepătrund alteori se contopesc iar prin  lumină și umbre,  creeaza dinamica vietii.

Imaginea de ansamblu a secției în aer liber a muzeului reflectă imaginea unui sat, imaginat ca o sinteză, modelul satului mureșean. Alături de gospodăriile formate din case și anexe, în vatra satului, ca centru polarizator al vieții comunității, se regăsește și un lăcaș de cult – biserica de lemn din Iara, reconstituită în muzeu în 1998. Instalațiile tehnice țărănești – moara de apă din Vătava, oloinița din Hodac, teascul de struguri din Batoș, completează și întregesc imaginea satului din muzeu.