La poalele Dealului Florilor, se întinde unul dintre cele mai frumoase muzee în aer liber din nordul României: Muzeul Satului din Baia Mare. Inaugurat în anul 1984 ca Secție în aer liber a Muzeului Județean Maramureș, aceasta a fost, din dorința de a păstra și valorifica tezaurul arhitectural și spiritual al Maramureșului. De atunci și până astăzi, muzeul a crescut treptat, transformându-se într-un spațiu viu al tradiției, în care fiecare casă, poartă sau unealtă spune o poveste despre oameni, meșteșuguri și credință.
Colecția de arhitectură vernaculară din cadrul muzeului reunește ansambluri reprezentative pentru cele patru zone etnografice ale județului Maramureș: Țara Maramureșului Istoric, Țara Lăpușului, Țara Chioarului și Zona Codrului. La intrare, vizitatorii pot descoperi harta acestor regiuni, fiecare marcată distinct, pentru a-și ghida pașii prin gospodării care reconstituie fidel imaginea satului de altădată.
Povestea Muzeului Satului din Baia Mare începe cu biserica de lemn, datată în anul 1630 și adusă în anul 1939 din localitatea Chechiș. Biserica a fost sfințită în 1998 cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” și rămâne, până astăzi, un simbol al continuității credinței și al destinului deosebit al Maramureșului.
Gospodăriile din Țara Lăpușului dezvăluie o lume a tradițiilor profunde, în care frumusețea se ascunde în detalii. Casa Hereș din satul Costeni, datată la sfârșitul secolului al XVIII-lea, păstrează urme ale ritualurilor de întemeiere – o monedă cu efigia Mariei Tereza și un cap de găină găsite în fundație. Casa Paladei din Lăpuș și casa parohială din Ungureni completează acest univers al simplității funcționale, în care prispa, tinda și cămara definesc ordinea și echilibrul unei gospodării tradiționale.
În muzeu, Țara Chioarului este reprezentată de numeroase case și anexe gospodărești. Casa din Cărpiniș (1758) este cea mai veche, un exemplu rar de construcție din bârne de stejar rotunde, încheiate în „cheutori semirotunde”. Printre alte obiective de arhitectură remarcabile se numără Casa Prislop (1811), Casa Gaie din Bozânta Mare (1847) și găbănașele din Chechiș și Făurești, cu inscripții chirilice ce redau nu doar date, ci și fragmente de istorie locală. Un loc special îl ocupă Casa Școală din Șomcuta Mare, prima școală românească din zonă, înființată de Gheorghe Șincai, dovadă a dorinței maramureșenilor de a învăța și a-și păstra limba și identitatea.
Cea mai amplă reprezentare o are Țara Maramureșului Istoric, prin gospodării care reunesc monumente unice. Casa Șoferiței din Berbești (1806) poartă inscripții chirilice ce menționează prețurile grâului și mălaiului, o mărturie autentică a vieții economice rurale. Casa Desești, despre care se spune că ar fi fost ridicată dintr-un singur ulm, și casele din Giulești, inclusiv „Casa Școală” (1794), completează tabloul arhitecturii maramureșene de altădată. Deosebită prin amploare este Casa Bilașcu din Petrova, care păstrează amintirea copilăriei lui Gheorghe Bilașcu, întemeietorul școlii românești de stomatologie.
În Zona Codrului, muzeul păstrează gospodării tipice, dintre care, cea din Valea Vinului, construită în sistem „blockbau” la sfârșitul secolului al XVIII-lea, impresionează prin autenticitatea detaliilor și prin dimensiunile impresionante ale șurii (16 x 10 metri). De asemenea, în muzeu se regăsește și un sector dedicat instalațiilor tehnice tradiționale: mori de apă, oloinițe, pive, vâltori și prese de struguri.
În patrimoniul muzeului se află și prima poartă maramureșeană realizată pe cinci stâlpi, semnată de meșterul Traian Bilțiu-Dăncuș în anul 1936. Această poartă monumentală a devenit un simbol al Maramureșului, marcând începutul unei tradiții sculpturale care continuă și astăzi, fiind recunoscută la nivel internațional ca emblemă a regiunii.
Muzeul Satului din Baia Mare nu este doar o colecție de case tradiționale, ci un spațiu al trăirii autentice, unde vizitatorii pot descoperi felul în care tradiția, credința și arta populară se împletesc într-un dialog neîntrerupt cu prezentul. Prin expoziții, evenimente, și proiecte educaționale, muzeul reușește să aducă generațiile tinere mai aproape de rădăcinile lor, oferind o experiență culturală completă.
